Prima dată când România a avut proclamată o zi națională a fost la venirea lui Carol I pe tronul României, la data de 10 Mai 1866. Această zi a fost consacrată ca Ziua Națională până în 1947, când regimul comunist a schimbat această tradiție.
Alegerea unui prinț străin pe tron era considerată o necesitate politică pentru menținerea recunoașterii unirii principatelor după abdicarea forțată a lui Cuza în 11 februarie astfel prințul de Flandra primește oferta, dar o refuză, ulterior se decide aducerea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în țară, iar la 10 mai 1866, dată la care acesta intră în București. Acest moment marchează actul fondator al dinastiei și începutul unor schimbări semnificative în societatea românească. Carol depune jurământ în fața Parlamentului de a respecta legile, religia și teritoriul românilor. Pe 9 mai 1877, în Sesiunea Extraordinară a Adunării Deputaților, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu anunță ruperea oricăror legături cu Poarta Otomană și proclamă independența de stat. A doua zi, pe 10 mai, are loc solemnitatea proclamării independenței, iar Principele decide ca ziua proclamării independenței să devină sărbătoarea națională.
La data de 10 mai, în anul 1881, a fost proclamat Regatul României. Istoricul Ion Bulei a exprimat o întrebare cu privire la posibilitatea ca această zi să fie aleasă pentru a evidenția familia regală. Cu toate acestea, 10 mai continuă să fie sărbătoarea României, căpătând o semnificație tot mai profundă de-a lungul anilor.
În 1947, monarhia a fost abolită, iar împreună cu ea a dispărut și sărbătoarea de 10 mai, devenind doar ziua în care o monarhie străină preia controlul în țară.
Timp de patru decenii, 23 august a fost desemnată ca ziua națională a României, marcată prin parade și spectacole grandioase. La 23 august 1944, regele Mihai a inițiat o lovitură de stat împotriva guvernului Antonescu, alăturându-se aliaților. Un nou guvern, format din coaliția Blocul Național Democratic, ce includea țărăniști, liberali, social-democrați și comuniști, a preluat puterea. Deși nu au avut un rol major în acest eveniment, comuniștii l-au utilizat în scopuri de propagandă.
În 1990, România a adoptat 1 decembrie drept zi națională, marcând un moment crucial în istorie – votul de la Marea Adunare de la Alba-Iulia pentru unirea Transilvaniei cu țara. Înainte de acest eveniment, în 1917 și 1918, Sfatul Țării din Basarabia și Sfatul Țării de la Chișinău au proclamat independența și, respectiv, unirea cu România. De asemenea, în Bucovina, un Congres General a confirmat această uniune.
Astfel istoria tuturor datelor proclamate ca zilele naționale ale României cuprinde datele de 10 mai, 23 august și 1 Decembrie.
