Primăria Iași a făcut un nou pas către restaurarea ansamblului monumental Râpa Galbenă, unul dintre reperele arhitecturale ale zonei centrale. Municipalitatea a contractat serviciile pentru elaborarea documentației tehnico-economice care va stabili ce lucrări sunt necesare pentru consolidarea, restaurarea și punerea în siguranță a monumentului. Contractul, în valoare de 30.000 de lei, a fost atribuit firmei Proexrom, iar proiectarea are un termen de șase luni.
Etapa este importantă pentru viitorul monumentului, însă lucrările propriu-zise nu încep încă. Documentația care urmează să fie realizată va transforma concluziile expertizei tehnice din 2025 în soluții concrete de intervenție și va permite municipalității să stabilească amploarea și costurile viitorului proiect.
Expertiza din 2025 a identificat probleme structurale la Râpa Galbenă
Necesitatea unei noi intervenții rezultă din expertiza tehnică realizată anul trecut. Potrivit documentației Primăriei, specialiștii au identificat degradări ale structurii, deficiențe ale sistemului de drenaj și fenomene de instabilitate locală.
Apa reprezintă unul dintre punctele sensibile ale ansamblului. Viitorii proiectanți trebuie să găsească soluții pentru colectarea și evacuarea apelor subterane și de suprafață, precum și pentru stabilizarea zonelor în care există risc de alunecare.
Documentația va analiza și starea elementelor structurale și arhitecturale degradate. Caietul de sarcini solicită elaborarea a cel puțin două variante de intervenție. După analizarea acestora va fi aleasă soluția care va sta la baza proiectului de restaurare.
Contractul poate fi consultat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice, pe pagina dedicată achiziției directe.
Ultima intervenție majoră a avut loc în urmă cu aproape două decenii
Istoria recentă a monumentului arată că problemele provocate de apă și de stabilitatea terenului nu sunt noi. Cele mai importante lucrări de consolidare din perioada recentă au fost realizate în anii 2006 și 2007.
Intervenția de atunci a presupus coborârea nivelului pânzei freatice până la aproximativ nouă metri, consolidarea zidurilor de sprijin și lucrări asupra sistemelor de canalizare, șanțurilor și rigolelor.
Au fost curățate piatra de placaj și depunerile de săruri, au fost refăcute porțiuni prăbușite sau degradate, iar iluminatul arhitectural a fost, la rândul său, refăcut.
La aproape 20 de ani distanță, expertiza din 2025 arată că ansamblul are din nou nevoie de intervenții, iar o parte dintre probleme sunt legate tocmai de gestionarea apei și de stabilitatea terenului.
Un monument construit la cumpăna dintre secole
Ansamblul cunoscut astăzi drept Râpa Galbenă a fost construit în jurul anilor 1898-1900 și a devenit, în timp, unul dintre elementele recognoscibile ale peisajului urban ieșean.
Scările monumentale, balustradele, terasele și zidurile de sprijin alcătuiesc un ansamblu care rezolvă diferența de nivel dintre zona gării și partea superioară a orașului, dar care are și o valoare arhitecturală și istorică distinctă.
Tocmai această dublă funcție, de construcție urbană și monument istoric, complică intervențiile. Soluțiile tehnice trebuie să rezolve problemele de stabilitate fără să afecteze elementele care dau ansamblului identitatea arhitecturală.
Restaurarea trebuie avizată de specialiștii în patrimoniu
Râpa Galbenă figurează în Lista Monumentelor Istorice, ceea ce înseamnă că proiectul nu poate fi tratat ca o simplă lucrare de reparație urbană. Documentația va trebui să parcurgă procedurile de avizare prevăzute pentru intervențiile asupra monumentelor istorice.
Proiectanții au la dispoziție șase luni pentru elaborarea documentației DALI, Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenții.
Abia după finalizarea acestei etape și alegerea variantei de intervenție vor putea fi cunoscute valoarea estimată a investiției, lucrările care vor fi executate și calendarul viitorului șantier.
Pentru Râpa Galbenă urmează, așadar, o etapă mai puțin vizibilă publicului, dar esențială pentru restaurare. Expertiza a indicat problemele. Documentația contractată acum trebuie să stabilească modul în care acestea pot fi rezolvate, astfel încât monumentul să fie consolidat și păstrat fără pierderea elementelor sale istorice.
