Agatha Bârsescu, una dintre marile tragediene ale teatrului românesc, s-a născut la 9 septembrie 1857. A cunoscut consacrarea pe scena Burgtheater din Viena, a jucat în marile roluri ale repertoriului clasic și a avut o carieră internațională rară pentru o actriță română a epocii. Ultima parte a vieții sale s-a legat de Iași, unde s-a stabilit în 1925, a format viitori actori la Conservator și a urcat pe scena Teatrului Național. A murit aici, în 1939, și este înmormântată la Cimitirul Eternitatea.
La 169 de ani de la nașterea sa, biografia Agathei Bârsescu păstrează dimensiunea unei cariere construite între două lumi teatrale: marile scene europene ale sfârșitului de secol XIX și școala românească de teatru căreia i-a dedicat ultimii ani.
Agatha Bârsescu și anii consacrării la Viena
Drumul său spre teatru a trecut prin Sibiu, București și Viena. După studiile de artă dramatică, momentul decisiv al carierei a venit la 22 noiembrie 1883, când a debutat la Burgtheater, Teatrul Curții Imperiale din Viena, în rolul Hero din piesa lui Franz Grillparzer.
Succesul a fost urmat de roluri majore. A interpretat-o pe Ofelia din „Hamlet”, Desdemona din „Othello”, Margareta din „Faust”, dar și personaje precum Medeea, Sappho sau Mary Stuart. Prestigiul dobândit la Viena i-a adus titlul de Actriță a Curții Imperiale, acordat prin decret imperial.
Au urmat turnee în Europa și America. Pentru o artistă română de la sfârșitul secolului al XIX-lea, accesul la asemenea scene și construirea unei reputații internaționale reprezentau o performanță excepțională.
În 1899, Agatha Bârsescu a devenit actriță a Teatrului Național din București, potrivit documentării realizate de Muzeul Universității Naționale de Arte „George Enescu”.
Iașul, ultimul mare capitol al vieții sale
În 1925, actrița s-a stabilit la Iași. Avea în spate experiența unei cariere europene și a găsit aici un nou rol, de această dată în formarea tinerilor actori.
Alături de Mihai Codreanu, a preluat cea de-a doua Catedră de Dramă și Comedie. Activitatea sa pedagogică a pus împreună tradiția teatrului românesc și experiența școlii vieneze în care se formase și se afirmase.
Exigența sa urmărea expresivitatea scenică, rostirea, gestul controlat și înțelegerea psihologiei personajului. Experiența acumulată pe marile scene europene ajungea astfel în sala de curs, la o generație nouă de actori.
Agatha Bârsescu nu abandonase însă scena. În anii petrecuți aici a continuat să apară la Teatrul Național în rolurile care îi marcaseră cariera. Muzeul UNAGE păstrează inclusiv mărturia unei reprezentații cu „Medeea”, jucată la Teatrul Național la 20 noiembrie 1933.
„Fericirea mea e când mă aflu printre elevi”
Felul în care actrița privea anii ieșeni apare limpede într-un interviu din 1931, în care vorbea despre apropierea de Moldova și despre satisfacția găsită în munca de profesor.
„Mă simt bine fiindcă sunt între ai mei. Şi apoi moldovenii, cu obişnuita lor fire primitoare, mi-au întins braţele cu drag.”
Mai importantă pentru ea devenise însă întâlnirea cu studenții. Își descria fericirea prin timpul petrecut printre elevii Conservatorului și prin sentimentul că munca sa dă rezultate. Își asuma cu afecțiune rolul de profesoară și îndrumătoare, păstrând în același timp dorul pentru orașul în care cunoscuse consacrarea: „Viena tinereţii mele!”
Mărturia spune mult despre ultima etapă a biografiei sale. După anii în care succesul fusese măsurat prin roluri, cronici și aplauzele marilor scene, Agatha Bârsescu găsea împlinire în transmiterea experienței către cei care urmau să urce pe scenă.
Ultimii ani și mormântul de la Eternitatea
Agatha Bârsescu a murit la 22 noiembrie 1939, la Iași, la 82 de ani. Este înmormântată în Cimitirul Eternitatea, unde mormântul său este înscris în Lista Monumentelor Istorice.
Pe piatra funerară, memoria actriței a fost rezumată în câteva cuvinte care au traversat deceniile:
„Aici odihneşte geniala tragediană Agatha Bârsescu, gloria neamului românesc, care a ilustrat teatrul până la desăvârşire în ţară şi străinătate.”
La 169 de ani de la nașterea sa, legătura Agathei Bârsescu cu Iașul rămâne una concretă. Aici a predat, aici a continuat să joace, aici și-a petrecut ultimii ani și aici se află mormântul său. În istoria școlii ieșene de teatru, experiența adusă de la Viena a făcut din ea mai mult decât o mare actriță a unei generații: a devenit profesorul care a transmis mai departe o experiență scenică acumulată pe unele dintre cele mai importante scene europene.



