Astăzi, 19 august, se împlinesc 145 de ani de la nașterea lui George Enescu. Compozitor, violonist, pianist, dirijor și profesor, Enescu a construit o carieră care a legat România de marile centre muzicale europene și americane. „Rapsodiile Române”, „Poema Română” și opera „Œdipe” au rămas repere ale creației sale, iar numele lui continuă să fie prezent pe scenele internaționale prin muzică, interpreți și festivalul care îi poartă numele.
George Enescu, copilul din Liveni care ajungea la Viena la șapte ani
George Enescu s-a născut la 19 august 1881, la Liveni, în Botoșani. Relația sa cu muzica a început aproape neverosimil de devreme. La patru ani cânta la vioară, iar la cinci, șase ani făcea primele încercări de compoziție.
În biografia sa există și o legătură importantă cu Iașul. În 1886, Eduard Caudella, compozitor și profesor al Conservatorului ieșean, i-a remarcat talentul și le-a recomandat părinților să îl îndrume către studii muzicale.
La numai șapte ani, Enescu a plecat la Conservatorul din Viena. A studiat acolo între 1888 și 1894, apoi și-a continuat pregătirea la Conservatorul din Paris, unde i-a avut printre profesori pe Jules Massenet și Gabriel Fauré.
De la „Poema Română” la „Œdipe”
Enescu avea doar 16 ani când „Poema Română”, op. 1, a fost interpretată la Paris, la 6 februarie 1898. Au urmat lucrările care aveau să-l așeze definitiv în istoria muzicii europene.
Creația sa cuprinde 33 de lucrări cu număr de opus. Publicul larg îl asociază frecvent cu cele două „Rapsodii Române”, însă opera sa depășește considerabil acest reper.
Punctul culminant al creației enesciene este „Œdipe”, pe un libret de Edmond Fleg. Opera a avut premiera la Paris, la 13 martie 1936.
Enescu a avut, în același timp, o carieră impresionantă ca interpret și dirijor. A concertat în Europa și în Statele Unite, alternând timp îndelungat între București și Paris.
Profesorul lui Yehudi Menuhin
Moștenirea lui Enescu se găsește și în carierele muzicienilor pe care i-a format.
Printre violoniștii care au studiat sub îndrumarea sa se numără Yehudi Menuhin, Christian Ferras, Ivry Gitlis și Arthur Grumiaux. Enescu a susținut cursuri la Paris, Siena și în Statele Unite și a predat inclusiv compoziție.
Prestigiul său a fost recunoscut și instituțional. A devenit membru de onoare al Academiei Române în 1916 și membru activ în 1933. Franța i-a acordat Legiunea de Onoare, iar numele său a intrat în importante academii și instituții culturale europene.
George Enescu a murit la Paris, la 4 mai 1955, și a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise.
La 145 de ani de la nașterea sa, muzica rămâne cea mai exactă măsură a locului pe care îl ocupă Enescu în cultura română. Un copil plecat dintr-un sat din Botoșani a ajuns să studieze la Viena și Paris, să concerteze pe marile scene ale lumii și să formeze muzicieni care au scris, la rândul lor, istorie.
Numele lui continuă astăzi prin Muzeul Național „George Enescu” și prin Festivalul Internațional George Enescu, două dintre instituțiile care păstrează și duc mai departe patrimoniul său artistic
