Tudor Arghezi, la moartea lui Gheorghiu-Dej

Tudor Arghezi, „adio”, în „Tribuna”, anul IX, nr. 12 (425), 1965. Articolul a fost publicat și în „Scânteia” (an XXXIV, nr. 6566, 22 martie 1965, p. 1), reprodus de alte oficiase ale PCR.

„Condeiule al meu de mângâieri, de consolări și reverie, fă-te om, fă-te țară, fă-te popor, pune-ți sarică de spini și plângi la porțile lumii. Cel mai teafăr dintre noi a trecut pe ele în nu știi unde haosul începe, cu o poartă mută, cu lacăte grele.

Gheorghiu-Dej, căruia îi scriam din când în când, numindu-l Iubite Tovarășe Dej, a pierit dintre noi, cu tinerețea, cu puterile și voiniciile lui – adică pe totdeauna, mă-nțelegi condeiule al meu, fratele meu, părintele meu. Nu m-aș fi gândit odată cu capul, că tu ai să bâlbâi la căpătâi un necrolog. Un asemenea gând m-ar fi ofensat.

Tăvăliți ca pentru o expiere în cenușă, că nu am izbutit să-1 scăpăm pe acest biruitor al tuturor vrăjmășiilor dinăuntru și din afară, aclamat de toate amintirile marelui Panteon al trecuturilor omenești.

Stau și plâng condeiule al meu

Stau și plâng condeiule al meu, pe un mormânt, revoltat, că ziua s-a stins și că pământul, care a primit în el unul după altul pe Domnitorii noștri, a cutezat să primească și țărâna scumpului general al neamului românesc, scufundat în cea mai cumplită jale.

Citește și Mihail Sadoveanu, răvășit de durere la moartea lui Stalin

N-aș cuteza să-mi închipui ce are să fie timpul care începe cu ziua de azi,acoperită cu zăbranicul negru pe care îl ducem toți Românii, fiecare, ținut de margini și pe dedesubtul căruia trecem cu toții lăcrimând.

Dar în țara noastră norocoasă și în ceasurile ei de dezastru, purtată în apogeul ei, va fi dusă înainte de frații, tovarășii și ucenicii noului descălecător al Țării pierit până la culmi. Nu sunt în stare să cred că Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a isprăvit…”Gheorghe Apostol, cu privire la articolul lui Arghezi.

Cu privire la acest articol, Gheorghe Apostol scria în cartea Eu și Gheorghiu-Dej: „Vocația lui Dej de mare conducător politic i-a fost recunoscută de multe personalități ale timpului. La moartea sa cel mai îndreptățit purtător de condei al țării, bătrânul scriitor Tudor Arghezi, scrie aceste cuvinte care mi se par extrem de potrivite (…)”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *