Lapedatu, Alexandru I. (n. 1876 – d. 1950)

Lapedatu, Alexandru I. S-a născut pe 14 septembrie 1876, în Cernatul Săcelelor, Brașov. A urmat studiile secundare în Brașov și în Iași, iar pe cele universitare la București. Cercetător la Biblioteca Academiei Române, 1903- 1908, secretar al Comisiei Monumentelor Istorice între 1904-1919, și al Comisiei Istorice a României, 1911-1919. A fost expert în delegația română la Conferința de pace de la Paris (1918-1920). Între 1919 – 1938 a fost profesor de istoria veche a României la Universitatea din Cluj.

Fondator și codirector, alături de Ioan Lupaș, al Institutului de Istorie Națională din Cluj (1920-1938). A fost membru corespondent (1910) și membru titular al Academiei Române (din 1918); Președinte al Academiei Române (1935-1936); Secretarul general al Academiei Române (1937-1948).

Alexandru Lapedatu a fost arestat în vara anului 1950 și încarcerat în temnița comunistă de la Sighet, unde a decedat în același an.

Bibliografie: Opriș, Ioan, Alexandru Lapedatu în cultura româneascǎ. Contribuții la cunoașterea vieții politice și culturale românești din perioada 1918-1947, Editura Științificǎ, 1996; Opriș, Ioan, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi, Editura Albastră, 1997; Pop, Ioan- Aurel, Identitatea românească, Editura Contemporanul, 2017.

Fețele durerii. Apel la memorie

Distribuie mai departe

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *