Gafencu, Valeriu (n. 1921 – d. 1952)

Gafencu, Valeriu. S-a născut pe 24 ianuarie 1921, în localitatea Sângerei, din județul Bălți, Basarabia. A urmat școala primară în Sângerei, cursurile secundare la Liceul „Ion Creangă” din Bălți, între anii 1932-1940. În anul 1941, pe când era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și totodată conducător al unui grup al organizației Frățiilor de Cruce, a participat la rebeliunea legionară, fiind arestat de regimul Antonescu. Eliberat la scurtă vreme, a fost rearestat de autoritățile antonesciene din cauza participarii sale la menținerea mișcării legionare în ilegalitate.

Profesorul de drept civil Constantin Angelescu, cel care l-a apărat la proces, declara despre acesta că a fost unul dintre cei mai buni studenți ai lui, din întreaga sa activitate didactică. Cu toate acestea, a fost condamnat la închisoare. Și-a ispășit pedeapsa la închisoarea din Aiud (1941-1949), la Pitești (noiembrie-decembrie 1949) și la cea din Târgu Ocna (1949-1952), unde a decedat pe 18 februarie 1952. A fost denumit de către preotul ortodox Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”.

Bibliografie: Colfescu, Silvia, Documente ale procesului reeducării din închisorile Piteşti, Gherla. Memorialul ororii, Editura Vremea, 1995; Iorgovan, Moise, Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu, Editura Reîntregirea, 2007; Mureșan, Alin, Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate (ed. a II-a), Editura Polirom, 2007; Sandache, Cristian, Mișcarea legionară și ortodoxia. Portrete românești, Editura Mica Valahie, 2014; Trifoiu, Nicolae, Studentul Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor din România, Editura Napoca Star, 1998.

Fețele durerii. Apel la memorie

Distribuie mai departe

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *